Bătrânețea poate fi și altfel
Cartea lui Hendrik Groen ne arată că bătrânețea poate fi și altfel. Că nu înseamnă doar neputință, resemnare și lipsă de activități. Că poate fi plină de viață atâta timp cât sufletul e încă tânăr.
Hendrik e un domn simpatic, în vârstă de 83 de ani. Locuiește într-un cămin de bătrâni din Olanda. În Amsterdam, mai exact.
La fel ca și ceilalți bătrânei din azil, Hendrik are tabieturile lui. Ia mesele la orele stabilite în incinta căminului. Merge regulat la controale medicale. Respectă programul azilului în ceea ce privește diferite activități.
În acest cămin sunt interzise animalele, cu excepția peștilor și a păsărilor, “dacă nu sunt mai mari de 10, respectiv 20 de centimetri”, conform regulamentului de ordine interioară. Pentru ca nu cumva să ne treacă prin cap să ținem rechini și vulturi de mare.
La fel ca și pentru ceilalți bătrânei din azil, lucrurile mici sunt, deseori, adevărate evenimente.
Cu toate acestea, Hendrik este un bătrânel atipic. Refuză să creadă că toate discuțiile oamenilor în vârstă trebuie să graviteze în jurul pastilelor, bolilor și văicărelilor. Conversațiile despre vreme îl plictisesc și le evită. Nu agreează laudele aduse vremurilor trecute și nu crede că prezentul trebuie privit ca o degradare a perioadelor de altădată.
Împreună cu alți bătrânei care îi împărtășesc modul de gândire, înființează clubul “Badanumo” (“Bătrân, dar nu mort”). Astfel, membrii acestui club fac activități neobișnuite comparativ cu ceilalți colegi de la cămin – ateliere de gătit, lecții de golf etc.
