Bifurcaţii. Mihail Radu Solcan – o revelație

Acum aproape șapte ani, pe 11 februarie 2013, murea Mihail Radu Solcan – filozof, profesor al Universității din București. Abia împlinise 59 de ani. Cei care l-au cunoscut îi apreciau erudiția, inteligența, întinderea domeniilor de interes. Dar, în afara cercului (strîmt, firește) al colegilor și al specialiștilor, puțini au auzit de­spre el. Cartea Vremuri noi, vremuri vechi. Jurnal 2007-2013 (Editura Art, 2019) îi face, chiar tardiv, dreptate, dezvăluind un intelectual de cea mai bună calitate, unul cum puțini are cultura română.

Solcan a fost unul dintre rarii cărturari umaniști de la noi care s-au interesat și au devenit chiar experţi în anumite zone care țin de computer. Era un pasionat dezvoltator al Latex-ului (se subînțelege că era și militant pentru open source), de exemplu. Nimic de mirare deci că a ținut un jurnal electronic, pe calculator. Din miile de pagini care corespund fișierelor lui, Mircea Flonta și Constantin Vică au selectat și editat această carte formidabilă. Tot ei au semnat și un excelent studiu introductiv, în care, din spatele informației, răzbat prietenia şi emoția.

Lumea nu știa despre Solcan, pentru că el însuși se voia „low profile“, evita ieșirile publice, se mărginea să-și pregătească minuțios cursurile și să scrie aproape exclusiv pentru reviste de specialitate. Jurnalul evită cu pudoare chestiunile intime, detaliile familiale: chiar și în ultima perioadă, din momentul cînd află de instalarea cancerului care avea să-l răpună, notațiile care predomină sînt cele despre cărți, despre filozofie sau comentarii ocazionate de acestea. Ai zice că omul acesta a trăit numai pentru și între cărți. Iată ce nota la sfîrșitul lui august 2009, după ce aruncase o privire asupra Bucureștiului de pe terasa blocului: „Sînt convins că voi muri în această gaură cenușie, dar sentimentul acesta nu mă aduce la disperare. Omul are nevoie de stoicism. Scăparea este în cultură. Nu în sensul de a‑ți face un nume în cultură, ci în căutarea de a trăi fiecare clipă în chipul cel mai interesant din punct de vedere intelectual“.

Citește continuarea recenziei în revista Observator cultural.