De ce pisicile n-au coadă

Așa se numește Antologia de limericks, publicată de Editura Art în 2017, coordonată de poetul V. Leac, care a publicat un grupaj amuzant în acest volum. Pentru cei care nu știu ce sunt limerick-urile voi preciza că este o specie de poezie cu formă fixă, din cinci versuri, în folclorul englez și irlandez sau în poezia cultă, conținând un umor absurd.

În această antologie sunt prezenți 12 autori români, din generația (încă) tânără. Nu toți respectă forma fixă a acestei specii de poezie, nu toți reușesc să ajungă în acel umor absurd specific, însă cartea e extrem de reușită, atingându-și scopul de a provoca o joacă la care să participe nu doar autorii, ci și cititorii.

Constantin Acosmei e cel mai „serios” poet antologat. Nu trece peste forma fixă, iar umorul e exact după cerință. Limerick-urile lui încep tocmai cu răspunsul la invitația de a face parte din acest proiect („Era un proprietar din Bodrog / care zicea, încălzindu-și un grog: / „Ați scris limerick-uri? / Puneți-le-n plicuri / Și expediați 20, vă rog!”)

Un loc pe podium, chiar dacă e mai puțin exigent cu cerințele, îl are Sorin Gherguț, un poet de clasă, care ne-a bucurat cu prezența la Cenaclul Republica în această lună. Lavinia Braniște a venit cu o poveste minunată, „Țipenia”, compusă din mai multe limerick-uri. Trebuie să spun că m-a surprins foarte mult, deși știam de multă vreme că e o scriitoare foarte bună. Rima, umorul, joaca curg în textul ei atât de firesc, fără nicio forțare, fără inversiuni de dragul rimei.

Citește continuarea recenziei pe Timpul.md.