LSD, morfină, familie, lupi, Dumnezeu

Plasat în Mexic, la sfârşitul anilor ’60, „Sălbaticul” lui Guillermo Arriaga este un roman pe viaţă şi pe moarte, în care scriitorul îşi arată din plin măiestria, în 725 de pagini de literatură la cel mai înalt nivel.

Înainte de a vedea lumina zilei, gemenii se luptă pentru supraviețuire până când unul va reuși să-l sugrume pe celălalt. Supraviețuitorul învață să trăiască încă de mic cu fantoma fratelui său mort.

Juan Guillermo copilărește pe acoperișurile clădirilor din Ciudad de México, într-un cartier rău-famat, unde copiii se bat, tinerii fac trafic de droguri, părinții fac eforturi să-și țină fiii la școli private din cartierele bune, bunicile își petrec timpul în fotolii, urmărind telenovelele. Până aici, la o primă vedere, spectacolul lumii latino-americane șaizeciste se desfășoară cât se poate de realist.

Dar „Sălbaticul” e un tur de forță, în care viața și moartea se iau la întrecere permanent pe acoperișurile clădirilor, printre șinșilele crescute pentru blana lor scumpă și, mai ales, ca paravan pentru banii proveniți din vânzarea de morfină și LSD, droguri aduse clandestin din America și oferite tinerilor nebuni ai acelor ani.

Astfel face bani Carlos, fratele mai mare al lui Juan Guillermo, până când o grupare a tinerilor habotnici din cartier, care îi pedepsește în numele lui Hristos pe evrei, pe atei, pe transsexuali, pe păcătoasele care avortează, pe traficanții de droguri, cu complicitatea poliției, îi va aduce sfârșitul.

Pentru Juan Guillermo, e începutul singurătății. În scurt timp, o bunică își dă ultima suflare în fața televizorului și doi părinți prea obosiți de viață cad cu mașina într-o prăpastie.

Citește continuarea recenziei în Ziarul Metropolis.