Pentru că uneori și adulții au nevoie de câte o poveste care să le farmece inima

12 februarie 2013

Povestea se deschide cu Satul Zidului și cu Zidul cel lung care desparte lumea oamenilor de cea a creaturilor fantastice. Dunstan, tatăl eroului principal, e cel care deșiră firul narativ atunci când se avântă spre bâlciul ținut o dată la nouă ani pe pajiștea din Țara Zânelor. Acolo o întâlnește pe mama lui Tristran, singura fiică a celui de-al optzeci și unulea senior de Stormhold. Anii trec și întâmplarea face ca tânărul protagonist să promită celei mai frumoase fete din sat, Victoria, că-i va aduce steaua căzătoare dacă îi va oferi ce-și va dori. Fata acceptă și așa începe adevărata poveste a lui Tristran Thorn, băiatul plecat la drum pentru o stea căzătoare și pentru a câștiga iubirea alesei inimii sale și care s-a întors bărbat în toată firea, cu aleasa inimii sale la braț, steaua Yvaine.

Cartea lui Gaiman își găsește cu ușurință locul pe raftul din biblioteca unui adult pentru că, deși elementele fantastice - pădurea fermecată, pirații cerului, vrăjitoarele, bursucul vorbitor etc. - sunt omniprezente, învățăturile ascunse în spatele poveștii sunt universal valabile și transcend granițele copilăriei. Binele nu învinge atât de ușor, atracția dintre personaje nu este una instantă ci se construiește în timp, iar reîntregirea familiei (a mamei și a fiului) nu e un lucru automat și acceptat în mod gratuit. Personajele au o voință proprie care le conferă o profunzime atipică pentru o carte de copii și care le face să se abată de la întruchiparea clasică a unui stereotip, de obicei a unui defect sau a unei calități.

Citeşte restul articolului aici.

Toate drepturile rezervate © Grupul Editorial ART