Povestea fără sfârșit · Michael Ende

Un băiat este batjocorit pentru că îi place să citească și să inventeze povești, pentru că nu-și controlează imaginația și preferă compania ființelor fantastice. Înconjurat de colegi răutăcioși și ignorat de un tată veșnic îngândurat, Bastian alunecă într-o buclă de singurătate și nefericire, ajungând să fure un volum îmbrăcat în mătase arămie, vrăjit de cei doi șerpi, unul deschis și unul închis la culoare, ce își mușcă unul altuia coada, delimitând titlul scris cu litere ciudate și întortocheate: Povestea fără sfârșit.

Cât de frumoasă, cât de magică, cât de înșelătoare a fost povestea lui Bastian Balthasar Bux! Trebuie să vă fac o mărturisire: mi-am dorit ediția de la Editura Arthur din prima clipa în care ochii mei au zărit coperta. E misterioasă, plină de enigme și de indicii. Fontul e colorat, două nuanțe potrivite pentru Fantázia, stilul mi-a amintit de antologia de povești O mie și una de nopți, iar lecția oferită de Michael Ende la final e dulce-amară, poate ultima capcană pregătită pentru cititor, care nu știe când este un martor-mut sau un personaj din poveste. 

Citește întreaga recenzie pe blogul palarisme.ro