Rămâi cu mine – un roman despre căsnicie și maternitate

Rămâi cu mine este un roman care subliniază fragilitatea iubirii și analizează cele mai întunecate colțuri ale sufletului uman. Cu cartea asta a fost dragoste la prima vedere. Am găsit-o pe Libris și am știut că trebuie să se alăture suratelor ei din colecția Musai.

„Conținând elemente de fabulă, o poveste de dragoste, o dramă de familie și un strop de mister, Rămâi cu mine are câteva ceva pentru aproape toată lumea, fără să semene, în același timp, cu nimic altceva.“ Bustle

Rămâi cu mine este un roman cu și despre iubire, despre maternitate, compromisuri și constrângeri sociale. Aș fi vrut ca autoarea să privească și mai în profunzime toate aceste aspecte, să primesc mai multe informații despre o țară despre care nu știu mai nimic. Nigeria este un loc al contrastelor. Mai ales când vine vorba de Nigeria anilor 1980, perioadă în care acest ținut a fost zguduit de revolte politice și sociale. Nu vă temeți de contextul istoric, este foarte puțin exploatat și este mai mult urmărit impactul pe care îl au revoluțiile asupra familiilor menționate în carte.

“Motivele pentru care facem ceea ce facem nu sunt întotdeauna cele pe care și le amintesc ceilalți. Uneori mă gândesc că facem copii pentru că să lăsăm în urmă pe cineva care să explice lumii, după moartea noastră, cine am fost.”

Rămâi cu mine – un roman despre căsnicie și maternitate

Mi-a plăcut mult subiectul ales, dar m-au amețit puțin alternările perspectivelor. A fost o abordare curajoasă, mai ales că autoarea ne spune povestea unui cuplu. Dacă privim chestia asta din punct de vedere occidental, într-un cuplu sunt mereu două persoane. Dar cum este să te afli într-un stat în care poligamia este firească, presiunile sociale îți apasă umerii și frustrările te invadează zi după zi? Cedezi, te lupți sau faci compromisuri? Câte puțin din toate a făcut Akin, personajul masculin din poveste.

” Înțelegeam deja că toată furia fusese o paradă. Ceva care-mi fusese la îndemână ca să mă apăr de rușine. Furia e mai acceptabilă decât rușinea.”

Citește continuarea articolului pe ancasicartile.ro.