Recenzie: Percy Jackson si Olimpienii. Blestemul Titanului de Rick Riordan
Avand in vedere cat de mult mi-au placut primele doua volume din seria Percy Jackson , am inceput cel de-al treilea volum cu mari asteptari. Nu am fost deloc dezamagit , Rick Riordan demonstrandu-ne inca odata maestria cu care scrie romane.
Am ajuns deja la jumatatea seriei Percy Jackson si am observat ceva asemanator cu povestea din Harry Potter: totul devine din ce in ce mai intunecat. Primul volum este destul de linistit( atat de linistit cat poate fi un film din seria PJ), al doilea incepe sa capate niste nuante mai intunecate iar in al treilea deja stim ca moartea unui personaj important mentine mereu interesul cititorului. Exact ca in HP, in PJ cresti odata cu Percy, inveti odata cu el, afli lucruri noi si expermentezi impreuna cu el atat aspecte placute ale vietii cat si aspecte mai putin placute. Sunt tare curios cum va evolua “maleficul” pana la sfarsitul seriei.
Am observat ca Rick Riordan are o placere nebuna sa faca cate un personaj sa dispara in fiecare volum, cate unul foarte important as spune. Mai intai a fost fulgerul lui Zeus( chiar daca nu este un persoanj), dupa care a fos Grover, dupa care Annabeth in acest volum si am impresia ca stiu pe cine vor cauta Percy &co in urmatorul volum.Momentele de maxima tensiune au fost multe in aceasta carte, dar secretul care a fost dezvaluit la sfarsit m-a socat, m-a facut sa-mi dau seama cat de mult iubesc seria asta.
