Vedere din culisele celor văzute

Încă din cele mai vechi timpuri s-a vorbit despre legătura indestructibilă dintre lumea spirituală şi artă, privită la rândul ei ca o întruchipare a lumii materiale. Astfel, în contextul în care viziunile secolului XX au catalogat arta drept singurul fenomen înzestrat cu o înaltă semnificaţie morală, dar şi ca întruchipare a celei mai rafinate manifestări a spiritului, pictorul rus Wassily Kandinsky se impune nu doar ca făuritor al picturii abstracte, ci şi ca promotor al unei paradigme artistice care, în esenţa ei, caută să împletească idei şi concepte provenite deopotrivă din arta plastică, muzică, ştiinţă şi filosofie.

Iar atunci când chiar şi noi, cei de astăzi, ne arătăm adesea puţin încrezători în capacitatea diverselor arte de a ne educa în adevărata cultură a frumosului, vocea lui Kandisky pare să ne vorbească de dincolo de paginile volumului Spiritualul în artă, reamintindu-ne un fapt demult uitat sau rătăcit în goana după diversele himere ale lumii civilizate. Orice operă de artă este copilul vremii sale, adesea şi izvorul felulului nostru de a simţi. Şi tocmai de aceea este nevoie, poate mai mult ca oricând, de eliminarea oricăror potenţiale bariere existente între diversele forme de artă şi ochiul privitorului, la rândul lui perceput ca un participant activ la derularea neobosită a timpurilor.

Pornind de la premisa că viaţa spirituală poate fi asemănată cu un triunghi de mari dimensiuni, divizat în părţi inegale, este sugerat faptul că arta reprezintă un fenomen aflat într-o continuă mişcare, în vreme ce făuritorii ei se impun drept cei care, înzestraţi cu o vedere ascuţită, dar şi cu oarecare virtuţi specifice profeţilor, sunt în stare să privească dincolo de graniţele propriului spaţiu şi, în consecinţă, să aibă un cuvânt foarte important de spus în ceea ce priveşte prezenţa artei în viaţa spirituală a omului:

Citește continuarea recenziei pe filme-carti.ro.