Vedere din culisele celor văzute

Încă din cele mai vechi timpuri s-a vorbit despre legătura indestructibilă dintre lumea spirituală şi artă, privită la rândul ei ca o întruchipare a lumii materiale. Astfel, în contextul în care viziunile secolului XX au catalogat arta drept singurul fenomen înzestrat cu o înaltă semnificaţie morală, dar şi ca întruchipare a celei mai rafinate manifestări a spiritului, pictorul rus Wassily Kandinsky se impune nu doar ca făuritor al picturii abstracte, ci şi ca promotor al unei paradigme artistice care, în esenţa ei, caută să împletească idei şi concepte provenite deopotrivă din arta plastică, muzică, ştiinţă şi filosofie.

Iar atunci când chiar şi noi, cei de astăzi, ne arătăm adesea puţin încrezători în capacitatea diverselor arte de a ne educa în adevărata cultură a frumosului, vocea lui Kandisky pare să ne vorbească de dincolo de paginile volumului Spiritualul în artă, reamintindu-ne un fapt demult uitat sau rătăcit în goana după diversele himere ale lumii civilizate. Orice operă de artă este copilul vremii sale, adesea şi izvorul felulului nostru de a simţi. Şi tocmai de aceea este nevoie, poate mai mult ca oricând, de eliminarea oricăror potenţiale bariere existente între diversele forme de artă şi ochiul privitorului, la rândul lui perceput ca un participant activ la derularea neobosită a timpurilor.

Citește continuarea recenziei pe filme-cărți.ro.