Herman Melville (1819-1891) s-a născut la New York, unde s-a și stins din viață la vârsta de 72 de ani, dar nu înainte să vadă lumea și minunile ei.

Al treilea dintre cei opt copii ai lui Allan și ai Mariei Gansevoort Melvill (ulterior Melville), nu avea să ducă o viață îndestulătoare după ce afacerile de familie cu bunuri importate se duc de râpă și, mai ales, după moartea timpurie a tatălui. Deși strâmtorați din punct de vedere financiar, Herman își continuă studiile – după o perioadă de pauză și după relocarea familiei în Lansingburg – și devine ulterior profesor în Pittsfield – unde lucrează și la ferma unchiului său –, însă noua slujbă de catedră nu-l mulțumește și se întoarce acasă.

Călătoriile sale pe mare debutează cu un prim drum cu vaporul în 1839, de la New York la Liverpool, vapor pe puntea căruia – împins de nevoile financiare – se angajează ca matelot. Astfel își începe lungul șir de călătorii, care aveau să-l poarte pe Mările de Sud, în ceea ce numim astăzi Polinezia Franceză, în Insulele Hawaii, în tururi prin Europa și prin Orient. Ultima călătorie pe mare avea s-o facă în 1860, cu mai bine de trei decenii înaintea morții. Din nevoia unui venit stabil și pentru că deja avea de întreținut o nouă familie – în 1847 se căsătorește cu Elizabeth Shaw, cu care are trei copii –, Melville își petrece următorii 19 ani din viață într-un post de agent vamal al orașului New York.

Deși a început să scrie încă din adolescență, nevoia de a se întreține și de a-și sprijini familia l-a silit să amâne publicarea primului său roman – Taipi – până în 1846. Au urmat Redburn (1849), Cojocelul alb sau lumea pe un vas de război (1850), Moby Dick (1851), Pierre (1853) etc, precum și proză scurtă – Bartleby copistul (1853), Encantadas sau insulele vrăjite (1854) –, pentru ca din 1860 să se dedice exclusiv poeziei.

Despre prietenia lui Melville cu Nathaniel Hawthorne, despre influența Literei stacojii asupra operei sale și despre Moby Dick s-a scris enorm. Deși la momentul apariției acest roman nu i-a adus autorului său niciun pic de recunoaștere, avea să rămână în istorie ca o capodoperă, după ce – la ani buni de la moartea lui Melville – avea să fie redescoperit de public.

Herman Melville și-a petrecut ultima perioadă a vieții sub semnul tragediei – morțile celor doi fii ai săi – și măcinat de boală. Ultimul său manuscris – romanul Billy Budd, care avea să vadă lumina tiparului abia în 1924 – se încheie cu data de 10 aprilie 1891. Cinci luni mai târziu, Melville avea să moară, lăsând în urma sa o operă de neegalat și un singur necrolog de numai câteva cuvinte.