Pachetul bestsellers Cărțile lui Radu cuprinde titlurile:

Odiseea lui Ollie

Misterios este tărâmul secret al jucăriilor...

Ele au un cod secret de demult, la fel de vechi cum e și copilăria: să-i bucure pe copii și să-i apere de orice pericole.

Cea mai mare onoare în Lumea Jucăriilor este să devii preferata unui copil. Așa se întâmplă cu Ollie, un urs cu urechiușe de iepure făcut pentru Billy chiar de mama lui. Ollie devine cel mai bun prieten al lui Billy, confidentul și preferatul lui.

Pe acest tărâm sunt însă și jucării rele, iar cel mai temut este Zozo, regele-clovn, care conduce ceata Pociților. Zozo și Pociții s-au jurat să răpească toate jucăriile preferate ale copiilor și să le țină închise până când uită de copiii lor și se pierd pentru totdeauna.

Când Ollie este furat, dragostea îl împinge pe Billy să-și salveze preferatul din bârlogul subteran al lui Zozo, aflat în Carnavalul Întunecat – dincolo de parc, printre copaci și în plină noapte. Billy are numai șase ani, dar trebuie să acționeze ca un om mare.

Acolo unde nu mai e trotuar

Lumea lui Shel Silverstein începe acolo unde nu mai e trotuar. În ea facem cunoștință cu un băiat care se transformă în televizor și cu o fată care mănâncă o balenă întreagă. Aici trăiesc Unicornul și Brișul, dar și copii ca Smărăndița Smărăndoiu, care nu ducea gunoiul, sau Dorel, care toată viața nu și-a dorit nimic altceva decât dorințe. E o lume în care îți speli umbra și plantezi diamante în grădină, unde ghetele zboară și crocodilii merg la dentist. 

Când eram foarte tineri

În lumea din cartea asta minunată totul se poate, așa cum se poate totdeauna în lumea copiilor: de exemplu, într-o zi, poți s-o pornești, cu al treilea scaun din camera ta, transformat în corabie, într-o călătorie mare pe mare sau o mare călătorie pe marea cea mare. Și-apoi să vină cineva, cine altul decât un marinar (sau poate o marinăriță cu tricoul în dungi alb-albastre) și să te întrebe: „Pe-aici e drumul în jurul lumii?” Iar tu să nu te miri că drumul în jurul lumii trece fix, dar fix prin camera ta mică, în care a încăput și marea cea mare.

Nimic nu e absurd, adică fără rost, în lumea copiilor din carte, absurdul e un monstru care te mușcă numai atunci când te faci mare, așa că te rog să nu mă întrebi ce înseamnă, mai exact, absurdul. Pesemne o să-l cunoști și tu cândva, dar eu te rog să-i spui mai degrabă „La revedere!”, când îl vezi, decât „Bună ziua!”  (Ioana Pârvulescu)