Pachetul conține următoarele titluri:

Memoriile unui bătrân crocodil

În Memoriile unui bătrân crocodil veţi descoperi un Tennessee Williams care nu are cum să nu vă cucerească: o personalitate puternică, dificilă şi autodistructivă care nu se menajează absolut deloc, nu ascunde nimic sub covor şi nu are nici un moment tentaţia de a-şi cosmetiza viaţa spectaculoasă, scandaloasă şi plină de excese. Cu o sinceritate şi o relaxare pe alocuri aiuritoare, ne sunt livrate pe tavă toate slăbiciunile unui personaj ieşit din comun: homosexual declarat, cu relaţii tumultoase, alcoolic, dependent de amfetamine şi de barbiturice, depresiv, paranoic, obsedat de opera lui. Umorul contaminant, ironia şi autoironia impregnează toate scenele picante şi le salvează de exhibiţionism, imprimându-le un ton just. Nu lipsesc din povestea acestei vieţi nici momentele de maximă intensitate emoţională, cum ar fi, de pildă, relaţia specială pe care o are cu sora lui, Rose, bolnavă psihic, sau moartea partenerului său Frankie, cu care a trăit paisprezece ani intenşi. La fel cum nu lipsesc nici relatările savuroase despre prietenii lui, unul mai celebru ca altul: Gore Vidal, Truman Capote, Elia Kazan, Marlon Brando, Vivian Leigh, Anna Magnani sau Elizabeth Taylor. 

Primăvara la Roma a doamnei Stone

Karen Stone și-a pierdut și cariera, și soțul. La cincizeci de ani, tot ce-i mai rămâne de făcut e să se plimbe fără țintă pe străzile Romei sărăcite de război, curtată de nobile scăpătate care vor să-i „procure” bogatei văduve din America tineri italieni cu care să-și petreacă a doua parte a noii ei vieți. Prinsă între forța propriilor dorințe și frica de a nu pierde demnitatea de suprafață a vieții sale anterioare, fosta actriță se vede purtată dintr-o derivă în alta în acest impecabil studiu asupra degradării.

Primul roman al lui Tennessee Williams nu are deci nimic dintr-un debut literar. Primăvara la Roma a doamnei Stone păstrează aceeași mână sigură ca-n piesele care l-au făcut celebru, același ochi pentru disfuncțional și pentru instabilitate, aceeași abilitate de a pătrunde în spatele vălului de respectabilitate socială pentru a găsi drama și durerea.

„Splendid scrisă, precisă, scurtă, completă și frumoasă.” - Gore Vidal

„O realizare sclipitoare.” The Washington Post

Un tramvai numit Dorință. Trandafirul tatuat. Noaptea iguanei

            Cu un stil unic în care lirismul, violenţa şi simţul subtil al umorului se completează perfect, Tennessee Williams a revoluţionat teatrul modern, spulberând convenţiile şi devenind unul dintre cei mai influenţi dramaturgi americani. Temele lui preferate – alienarea, singurătatea, iubirea, sexualitatea – se regăsesc în fiecare dintre cele trei piese reunite în acest volum, într-o mărturie sinceră şi convingătoare asupra rezistenţei umane în faţa suferinţei. Personajele ies din zona de confort artificial în care se refugiaseră şi se văd nevoite să-şi înfrunte temerile şi slăbiciunile, pornind pe o cale ce poate duce oriunde, de la nebunie la dragoste.

         „Un tramvai numit Dorinţă ni-l dezvăluie pe Tennessee Williams ca pe un dramaturg cu adevărat poetic, ce dovedeşte o cunoaştere onestă şi desăvârşită a naturii umane, precum şi o profundă compasiune.“ The New York Times

        „Trandafirul tatuat este o piesă mai măreaţă decât viaţa însăşi – o fabulă, o tragedie greacă, o comedie, o melodramă –, este o scrisoare de dragoste de la Tennessee Williams către oricine a fost sau va fi vreodată îndrăgostit.“ The Independent (London)

        „Noaptea iguanei este ultima dintre marile piese ale lui Tennessee Williams care descriu iadul înfricoşător al singurătății oamenilor.“ The New York Times

Pisica pe acoperisul fierbinte. Menajeria de sticla. Camino Real

Fostul mare sportiv Brick se ține departe de soția lui și de restul familiei sale, înecându-și amarul în alcool. Laura, fata unei mame autoritare care încearcă să-și compenseze eșecurile proiectându-și asupra fiicei toate speranțele, se izolează în compania unor obiecte la fel de fragile ca ea. Camino Real pare să fie capătul lumii, locul unde fiecare personaj vorbește altă limbă. Cele trei piese reunite în acest volum reflectă, fiecare dintre ele, fețe diferite ale alienării, și îmbogățesc repertoriul clasic al marilor scene de pretutindeni. 

„Williams e interesat în primul rând de pasiune, de extaz, de crearea unei sinteze a sentimentelor sale contrare. Sigur, e foarte probabil ca un antropolog să observe cum că imaginea Sudului descris de Williams e nereprezentativă. Probabil că așa și e, dar intensitatea cu care simte ceea ce simte este atât de profundă, de mare, încât întrezărim o altfel de realitate; și anume, o realitate a spiritului, mai curând decât una a societății.” - Arthur Miller

„Poezia și compasiunea piesei (Menajeria de sticlă) o fac să sune mereu adevărată, cu pasaje care-ți taie inima ca un cuțit. (...) O capodoperă.” - Daily Telegraph

„Există oameni care consideră Camino Real drept cea mai bună piesă a lui Tennessee Williams, și probabil că au dreptate. Este o piesă care pare să fi fost smulsă dintr-un suflet de om, o poveste spusă de un idiot, ceea ce necesită totodată foarte multă suferință și foarte mult curaj.” - The New York Times