Romancieră, poetă, eseistă, autoare de cărţi pentru copii, inventatoare, activistă de mediu şi actriţă – ca să enumerăm doar câteva dintre aspectele care îi alcătuiesc biografia –, Margaret Atwood este una dintre cele mai vizibile figuri ale lumii literare de astăzi.

Pachetul musai Margaret Atwood conține titlurile:

Ochi-de-pisică

Astăzi o pictoriță celebră, ale cărei lucrări stârnesc controverse în rândul criticilor și-al consumatorilor de artă plastică, Elaine era cândva doar o fetiță supusă întru totul toanelor și personalității Cordeliei, cea mai bună prietenă a ei din copilărie și, totodată, persoana care-i inspira cele mai mari neliniști.

Abordând în plan central un subiect destul de rar întâlnit în literatură - bullying-ul ul între fete -, dar și implicațiile psihologice ale amintirilor reprimate care definesc personalitatea unui om și trasează traiectoria unei vieți, alături de frământările unei femei ajunse la vârsta de mijloc fără sentimentul împlinirii, Margaret Atwood creează în plan secundar un potret al Canadei secolului XX, conturat prin abundența comentariilor la adresa peisajului politic și social al țării. 

„De mult n-a mai fost scrisă o carte atât de bună despre prietenia dintre femei. Ochi-de-pisică e remarcabilă, amuzantă și profundă, plină de înțelepciune rar întâlnită.” Cosmopolitan 

„Un roman coșmaresc, evocator, înduioșător.” The New York Times Book Review

Povestea Slujitoarei

Într-o Americă dintr-un viitor deloc îndepărtat, instaurarea violentă a unui regim teocratic creștin și escaladarea abruptă a abuzurilor acestuia ajung să priveze femeile de toate drepturile și libertățile. Ele sunt împărțite în diverse categorii, având roluri precise și sarcini stricte de îndeplinit. Din cauza natalității scăzute, există o castă a Slujitoarelor cărora le revine rolul de „utere umblătoare”, iar Offred face parte din prima lor generație. 

Chinuită de o singurătate dureroasă, Offred se străduiește să-și reprime fluxul amintirilor care provin de pe vremea când avea o familie și o viață normală și încearcă să se resemneze pentru a supraviețui în îngrozitoarea lume nouă. Curând însă, descoperă că regulile sunt făcute să fie încălcate, și chiar de către cei care le-au instaurat. 

Povestea Slujitoarei este o distopie sumbră și un roman răscolitor, considerat de mulți capodopera scriitoarei canadiene.  

„Acest roman vizionar, în care Dumnezeu şi Guvernul şi-au unit forţele iar America e condusă în chip de Teocraţie puritană, poate fi luat drept un volum care-i ţine companie romanului lui Orwell 1984 – drept reversul lui, de fapt. Îţi dă la fel de mulţi fiori descriind variatele experiențe ale unei vieți trăite sub o tiranie; evocă aceeaşi oroare în timp ce inteligenţa lui caustică te face să zâmbeşti.” E.L. Doctorow

Testamentele

Au trecut mai bine de cincisprezece ani de la evenimentele din Povestea Slujitoarei, iar regimul teocratic al Republicii Galaad încă ţine frâiele puterii cu o mână de fier. Dar apar primele semne că Galaadul începe să se erodeze din interior. Exact în acest moment de răscruce, vieţile a trei femei complet diferite se întrepătrund în mod neaşteptat. Urmările pot fi dezastruoase sau pot duce la un viitor mai bun, dar cu siguranţă vor cutremura zidurile lumii care le ţine captive. Rămâne de văzut dacă aceste ziduri se vor şi prăbuşi.

În paginile Testamentelor Margaret Atwood îi deschide cititorului uşa spre cele mai ascunse cotloane ale Galaadului pe măsură ce fiecare personaj feminin din povestea ei e nevoit să-şi dea seama cine este de fapt şi cât de departe ar merge pentru lucrurile în care crede.

„Dragi cititori, toate întrebările pe care mi le-aţi pus despre Galaad şi despre mecanismele lui au fost o sursă de inspiraţie pentru această carte. Sau aproape toate. Cealaltă sursă de inspiraţie a fost lumea în care trăim.“ Margaret Atwood

„Cândva, demult, «Zi de mai» era un semnal pentru pericol folosit într‑unul dintre războaiele acelea despre care am învățat la școală. Le tot încurc, dar dacă ești atent le poți deosebi după avioane. Însă Luke a fost cel care mi‑a povestit despre «Zi de mai». Expresia era folosită de piloții ale căror avioane fuseseră lovite și de către vapoarele – oare era și pentru vapoare? – care se rătăciseră. Poate că pentru vapoare se folosea SOS. Mi‑așdori să pot căuta informația asta pe undeva. Și avea legătură și cu Beethoven și cu începutul victoriei, într‑unul dintre războaiele alea.

̶ Știi de la ce vine «Zi de mai»? m‑a întrebat Luke.

̶ Nu, am răspuns eu. E o expresie tare ciudată pentru a transmite un asemenea mesaj, nu‑i așa?

Ziare și cafea, într‑o dimineață de duminică, înainte de nașterea ei. Pe‑atunci mai erau încă ziare. Aveam obiceiul să le citim în pat.

̶ Vine din franceză, a zis. De la M’aidez.

Ajutați‑mă.”

Descoperă și alte povești despre solidaritate pe blog.

 

Parteneri media:

 

      

 

  

 

10% discount instant la plata cu Cardul Radio Guerrilla