Pachetul conține următoarele titluri:

Pianul mecanic

 Într-o lume distopică, mecanizată până la refuz, oamenilor le rămâne de făcut un singur lucru: să se străduiască să fie cu adevărat ființe umane.

Acţiunea din Pianul mecanic are loc în viitor, cândva după încheierea celui de-Al Treilea Război Mondial, când – în numele eficienţei –, oamenii, fascinaţi de tehnologie, inventează din ce în ce mai multe automate care să le preia aproape toate sarcinile. Dar Paul Proteus, un tânăr inginer, încearcă să se împotrivească sistemului, tânjind după lumea simplă dinaintea supertehnologizării.    

Comparat adesea cu Minunata lume nouă de Huxley şi cu Noi de Zamiatin, Pianul mecanic se distinge prin ironia şi umorul subtil caracteristice lui Vonnegut, care satirizează aici America anilor ′50, trăgând un semnal de alarmă în faţa tendinţei societăţii de a robotiza totul în detrimentul fiinţei umane.

„Fie că este sau nu un mare profet, Vonnegut este un excepţional scriitor satiric.“ The New York Times

„Participam la un simpozion în urmă cu câțiva ani, alături de prietenii mei Joseph Heller și William Styron, și deplângeam moartea romanului și a poeziei, iar Styron a subliniat că romanul a fost dintotdeauna o artă elitistă. Este o formă de artă la care foarte puțini oameni au acces, pentru că doar câțiva pot citi foarte bine. Am spus că a deschide un roman este similar cu a ajunge la un concert și a ți se înmâna o violă. Trebuie să performezi. Pentru a monta în capul tău un spectacol având la îndemână o serie de linii orizontale cu simboluri fonetice și numere arabe, este nevoie ca tu, ca cititor, să performezi. Dacă ești capabil să faci asta, ei bine, atunci poți participa la vânătoarea de balene în Pacificul de Sud alături de Herman Melville sau poți asista neputincios cum Madame Bovary își ruinează viața în Paris. În cazul filmelor, tot ce trebuie să faci este să stai acolo, să te uiți la imagini, iar acțiunea se întâmplă pur și simplu.“ - Kurt Vonnegut

Câteva citate care te-ar putea interesa:

 „Eu vreau să rămân cât pot de aproape de margine, fără să sar peste. De pe mar­gine vezi tot felul de lucruri pe care nu le vezi din centru. Lucruri măreţe, nevisate – oamenii de pe margine le văd primii.“

„Un pas înapoi după o cotitură greşită este un pas în direcţia bună.“

 „Nu sta cu un picior în slujba pe care o ai şi cu celălalt în visurile tale. Ori îţi dai demisia imediat, ori te consolezi cu viaţa asta. E o ispită prea mare pentru soartă să te frângă înainte de a te hotărî ce cale alegi.“

 „Fără nici o consideraţie faţă de dorinţele oamenilor, orice maşină, orice tehnică sau formă de organizare care poate înlocui omul în economie înlocuieşte omul. Înlocuirea nu este în mod necesar rea, dar realizarea ei fără nici o consideraţie faţă de dorinţele oamenilor este o fărădelege.“

 „Tot ce gândeşti, gândeşti pentru că cineva a făcut reclamă unor idei. Învăţătura, ce e altceva decât reclamă?“

„Toată lumea munceşte la ceva. Când te dai jos din pat, munceşti. Când iei mâncarea de pe farfurie şi o bagi în gură, munceşti. Dar băiete, se poate munci în două feluri: munceşti sau munceşti din greu. Dacă vrei să ieşi în faţă, să ai ceva de vândut, trebuie să munceşti din greu. Alege‑ţi ceva imposibil de făcut şi fă acel lucru, altminteri vei fi un târâie‑brâu toată viaţa. Sigur, toată lumea muncea pe vremea lui George Washington, dar George Washington muncea din greu. Toată lumea muncea pe vremea lui Shakespeare, dar Shakespeare muncea din greu. Eu sunt cine sunt pentru că muncesc din greu.“

De ce să cumperi cartea:

• Este primul și unul dintre cele mai bune romane ale lui Vonnegut.
• Oglindește realitatea într-o măsură înfricoșătoare.
• Prezintă imaginea unui viitor distopic.
• Are aerul profetic al oricărui roman science-fiction care se respectă.

Galápagos

          O catastrofă mondială este pe cale de-a distruge umanitatea, dar un vas de croazieră transformat într-un soi de Arcă a lui Noe îi duce pe cei câţiva supravieţuitori spre Insulele Galápagos, unde vor întemeia o nouă rasă umană, desigur, evoluată. Doar că evoluţia se întâmplă în maniera lui Vonnegut: implică aripioare, creiere mai mici şi o lipsă totală a agresivităţii. 

          Ca de fiecare dată, Kurt Vonnegut îşi surprinde cititorii cu personaje insolite şi cu un amestec de fantastic şi realitate crudă, umor şi gravitate, atrăgând atenţia asupra pericolului pe care omenirea îl reprezintă pentru sine însăşi.  

          „Vonnegut este un Mark Twain postmodern: morocănos şi sentimental, caraghios şi evlavios. E tipul paradoxal care se duce la biserică ca să se roage cu ardoare, dar care în acelaşi timp face baloane din gumă de mestecat în faţa corului.“ New York Times Book Review

          „Cel mai bun roman al lui Vonnegut de până acum.“ John Irving

De același autor:

Abatorul 5

Pianul mecanic

Sirenele de pe Titan

Leagănul pisicii

Când muritorii dorm

Dick Ochi-de-mort

Barbă Albastră

Mama Noapte

Sirenele de pe Titan

Însoţit de mastiful Kazak, Winston Niles Rumfoord traversează în nava sa o zonă necartografiată a spaţiului, trecând printr-un infundibul cronosinclactic. În urma acestui zbor, Rumfoord nu mai poate exista fizic pe Pământ decât o dată la cincizeci şi nouă de zile terestre, când îşi face apariţia pentru a-şi informa soţia despre ce o aşteaptă în viitor (cealaltă consecinţă a acestei stări nemaipomenite fiind darul clarviziunii). Malachi Constant, cel mai bogat, norocos şi depravat om din lume află şi el în urma unei astfel de materializări ce îi rezervă destinul. Numai că, fiind vorba de un roman de Vonnegut, destinul uman capătă noi înţelesuri aici, căci satira scriitorului e nemiloasă şi nu cruţă nimic, de la ideea de liber arbitru, la religie, la întreaga istorie a umanităţii.

Sirenele de pe Titan este cel de-al doilea roman scris de american, dar toate coordonatele care fac din Vonnegut un mare scriitor sunt prezente în el.

„Cea mai bună carte a lui Vonnegut, în care autorul se încumetă nu numai să pună întrebări fundamentale despre fiinţa umană, ci să şi ofere răspunsuri la ele.” - Esquire