Nicolae Breban se naşte la 1
februarie 1934, la Baia Mare. "Ca fiu de preot şi chiabur", a fost exclus din
liceu, la vârsta de 17 ani, lucrând o perioadă ca funcţionar în Oradea, în
cadrul unui serviciu de muncă şi salarii, iar apoi vine în Bucureşti, unde se
angajează strungar în fier la Uzinele "23 August". I se respinge dosarul de
înscriere la concursul de admitere la Filologie, din cauza "originii nesănătoase".
Va lucra ca gestionar şi ca şofer la garajul Ministerului de Finanţe. Între 1970-1973,
devine redactor-şef al României literare,
dar va demisiona, în semn de protest, faţă de încălcarea celor mai elementare
drepturi şi libertăţi ale omului în România ceauşistă. A debutat, în 1961, cu
câteva schiţe în Gazeta literară, iar
în 1965 îi apare primul roman Francisca,
pentru care primeşte Premiul Uniunii Scriitorilor.
A mai publicat: În absenţa stăpânilor (1966), Animale bolnave (1968), Îngerul de ghips (1973), Bunavestire (1977), Don Juan (1981), Drumul la
zid (1984).
